TOBA aceea ÎNCĂ EXISTĂ

 

,, Ozon, prinț în Giulești ,, de Marius Mitran / 09.06.2023

,, E duminică dimineaţă, e toamnă, sunt cu văru’ Marian, junior la Rapid, la grupa profesorului Costea, „în staţie, la 149”. Mergem pe Republicii şi ne grăbim, că din Otopeni facem o oră, iar de la „unşpe” Rapid are meci de promovare cu Sibiul, dacă mai am memorie.

Suntem în ’82 când se întâmplă povestea, iar stadionul tună de departe. Cum urcăm treptele spre tribuna întâi, vedem că-i arhiplin şi dansează... O tobă, al cărei sunet avea să-mi rămână întipărit pe viaţă în minte, un soi de ritm afro–latino–american, domină arena şi galeria, superbă, vreo 10.000 de oameni, dansează frenetic, aruncând ritmic un singur refren: „Hai Rapid!” Aplauzele cresc, în scară, ameţitor şi cad brusc apoi, ca o lovitură de destin peste toată lumea: hai Rapid! Hai Rapid! Hai Rapid!!! Aş da orice să aflu azi, măcar azi, după 30 de ani, cine bătea în toba aia!