Cultivarea orezului a inceput in sudul Chinei si in India Antica, in jurul anului 2500 i.Hr.
Din India, orezul s-a raspandit in Orientul Mijlociu, in Africa si in Europa, in zonele cu sol moale si argilos. In Europa, orezul a fost adus de Alexandru Macedon intre anii 327- 325 i.Hr., iar din anul 711 a inceput sa fie cultivat pe suprafete mari in Spania.
In America de Sud, cultura orezului a inceput in 1745, in Brazilia. In Romania, orezul se cultiva din 1786, cand o familie de italieni l-au cultivat in Banat, iar din 1936, pe suprafete extinse, in restul tarii.
Orezul are nevoie de temperaturi de minimum 24 de grade Celsius si de multa umezeala, de aceea este cultivat pe suprafete mari in zonele tropicale, umede, in delte, in vaile raurilor, in campiile de coasta sau campurile terasate din regiunile muntoase.
Orezul se planteaza si in campuri plate umplute cu apa, iar inainte de recoltare apa de pe camp este scursa. In zonele tropicale, unde clima permite, in Thailanda, Indonezia, Malaezia, fermierii cresc doua culturi pe an.
Orezul, denumit stiintific Oryza sativa e hrana de baza in Asia, are peste 40.000 de soiuri, de diferite forme, dimensiuni, texturi, arome si culori.
Este cultivat in partile calde ale lumii, in mod special in Asia, Africa, Italia, Spania si pe Coasta de Vest a Americii de Nord. Orezul se situeaza pe locul al treilea ca volum in comertul mondial, dupa zahar si porumb.
Modurile de preparare a orezului difera de la o zona la alta, fiecare avand metode, tehnici si retete traditionale. Astfel, spaniolii obisnuiesc intai sa prajeasca orezul in ulei de masline sau unt, apoi sa il fiarba, pe cand in Orientul Mijlociu orezul este preparat in oale speciale, la abur.
De asemenea, este folosit si la prepararea alcoolului, a vinului de orez japonez.
Orezul este considerat un aliment benefic pentru sanatatea omului din mai multe considerente:
⦁ ajuta la reducerea excesului de acid uric, avand un efect de alcalinizare, proprietate care il recomanda in cazul gutei sau artritei;
⦁ poate contribui la reglarea nivelului ridicat al colesterolului, intrucat nu contine grasimi;
⦁ are un continut ridicat de fibre, seleniu si vitamina B1;
⦁ are rol in imbunatatirea metabolismului, reglarea digestiei si reducerea tensiunii arteriale, fiind considerat unul dintre cele mai bune alimente pentru cei care sufera de hipertensiune, datorita continutului redus de sodiu;
⦁ contribuie la prevenirea obezitatii si a afectiunilor asociate acesteia, prin nivelurile scazute de grasimi, colesterol si sodiu;
⦁ contine o cantitate importanta de carbohidrati, proteine, minerale (calciu, fier, sodiu, potasiu, mangan, seleniu, cupru) si vitamine (niacina, acid pantotenic si tiamina), actionand ca un combustibil pentru organism si ajutand la buna functionare a creierului;
⦁ este un aliment minunat pentru persoanele care doresc o alimentatie fara gluten si fara grasimi, iar persoanele care sufera de boala celiaca il pot include cu usurinta in dieta lor;
⦁ este bogat in acizi grasi Omega-6.
La nivel mondial exista zeci de mii de specii de orez, dar cateva soiuri sunt mai populare.
Orezul are doua forme salbatice: Oryza rufipogon (planta anuala, orezul salbatic clasic) si Oryza nivara (planta perena). Orezul salbatic este cultivat in regiunile tropicale si subtropicale umede: Burma, Thailanda, Laos, sudul Chinei si Coreea de Sud. De asemenea, este cel mai raspandit soi, avand mai multe varietati:
⦁ Oryza japonica, orezul cu bobul scurt;
⦁ Oryza javanica;
⦁ Oryza indica, orezul cu bobul lung;
⦁ Oryza glaberrima, orezul african;
⦁ Oryza glutinosa, cultivat in China, Thailanda si Pakistan;
⦁ Zizania, un soi de orez salbatic.
Tipologia orezului se face si in functie de forma bobului (orez cu bob lung sau rotund) sau de prezentarea produsului final preparat (orez pufos, respectiv lipicios). Cele mai cunoscute tipuri de orez in Romania sunt:
⦁ orezul natur (integral) - cel mai hranitor dintre toate tipurile de orez, avand multi nutrienti in invelisul exterior neinlaturat, o aroma mai intensa si o textura gumata;
⦁ orezul prefiert (cu bob lung) - orezul caruia i-a fost indepartat invelisul exterior, iar apoi a fost tratat termic un interval scurt, cat sa capete o textura translucida si sa isi pastreze proprietatile nutritive;
⦁ orezul basmati - popular in Orientul Mijlociu, India si Pakistan si potrivit pentru felurile de mancare in care boabele de orez trebuie sa ramana separate dupa fierbere;
⦁ orezul jasmine - utilizat in Asia de Sud-Est, este alb, cu bob lung, iar in urma fierberii ramane pufos si aromat;
⦁ orezul arborio sau canarolo - are bobul rotund, un continut crescut de amidon, ceea ce il face potrivit pentru preparatul italienesc risotto;
⦁ orezul rosu - un soi folosit la salate pentru aspect, consistenta si gust;
⦁ orezul salbatic - are boabele alungite, de culoare brun inchis spre negru.
In functie de ceea ce doresti sa obtii, foloseste soiul potrivit de orez. Caracteristicile sunt asemanatoare, fiind diferite doar cantitatile de nutrienti, vitamine si minerale de la un tip de orez la altul.
