Rebeca Necula - SCM Râmnicu Vâlcea

 

✨ 2026 bate la ușă…

Am fost curioși ce dorințe au sportivii noștri pentru noul an, iar Rebeca Necula ne-a spus ce își trece pe wishlist pentru 2026 💭

Tu ce îți dorești de la anul care vine? 💫

#frh #handbalșieducație #NewYear

PETRE GHENU 👉Ca să vadă lumea toată dragoste adevărată

 

5️⃣ ANI DE LA MOARTEA LUI PETRE GHENU, OMUL CARE ȘI-A DONAT TOATĂ AGONISEALA RAPIDULUI!⤵️⤵️⤵️

📌Am mai scris despre Petre Ghenu. Numele sau e un echivalent al loialitatii si al dragostei fara margini pentru Rapid. Petre Ghenu e OMUL care si-a donat toate economiile Rapidului, in 2016, cand nimeni nu stia daca echipa noastra va mai renaste. Oare cati dintre noi ar fi fost in stare de un asemenea gest? In 2016, dupa faliment, aparuse Miscarea CFR, radacina Rapidului renascut de astazi. Eram in Liga a 5-a! Nici cei mai aprigi dusmani ai Rapidului nu ne-au imaginat vreodata in Liga 5! ABBA parea o gluma pe langa cosmarul liga 5. Cu toate astea, in 2016, pe noi asta scria: LIGA 5! Iar la Liga 5 Rapidul de azi se numea Miscarea CFR. De aici a pornit renasterea! Nu mai insist asupta cronologiei. Sumar, in 2017, de la MCFR s-a trecut la Academia Rapid si apoi s-a recastigat palmaresul si s-a revenit la Rapid. Pentru binele MCFR, in 2016, Petre Ghenu a depus 11.200 de euro, toată agoniseala sa din pensie, tot ce pusese deoparte! 

📌Dincolo de orice schimbare de nume, pentru Petre Ghenu Miscarea CFR nu era altceva decat Rapidul. Un Rapid, obligat temporar sa poarte alt nume dar care juca pe acelasi stadion, era sustinut de aceeasi suporteri, si care, candva, intr-un viitor apropiat, avea sa redevina Rapid si din punct de vedere juridic. Ceea ce s-a si intamplat! Pentru Rapidul din sufletul lui mare, OMUL Petre Ghenu si-a donat toate economiile. A zis că banii ăștia sunt mai folositori Rapidului decât altcuiva. Un gest incredibil, din pacate puțin cunoscut și deloc mediatizat. Cu puțin efort, chiar un subiect de film. Un om a luat toate economiile din casă și le-a donat Rapidului. Pentru că iubea Rapidul. Pentru că nu concepea viață fără Rapid. E o deplină acoperire în fapte a versului “că să vadă lumea toată dragoste adevărată...”. Si tot la liga 5, alaturi de Adrian Olariu, Petre Ghenu spala la el acasa echipamentul Rapidului dupa fiecare meci. Petre Ghenu n-a mai apucat sa vada renasterea Rapidului si nici noul Giulesti. 

📌Ne-a parasit in Ajun de Craciun, pe 24 decembrie 2020. Iși doarme somnul de veci în cimitirul din comuna Berceni. La înmormântare, din pricina restricțiilor impuse în pandemie, au fost doar Adrian Olariu și Eugen Nicolae. In memoria sa, Clubul Aristocratic Rapid a înființat premiul Petre Ghenu, pe care îl acordă, din 2021, rapidistilor care fac lucruri deosebite. Primul premiu “Petre Ghenu” s-a dus la preotul Alin Matei, din Sebeș, rapidist convins, care are în grijă o casă de copii orfani. Cu banii primiți, părintele a cumpărat lemne pentru încălzire și așa copiii lui au trecut iarna. In fiecare Ajun de Craciun, atunci cand aprindeti o lumanare, ganditi-va la Petre Ghenu caci ceea ce a facut el pentru Rapid este chiar esenta Craciunului!

𝑇𝑒𝑥𝑡: 𝑂𝑐𝑡𝑎𝑣𝑖𝑎𝑛 𝑃𝑒𝑠𝑐𝑎𝑟𝑢

Cine muncește toată ziua nu are timp să câștige bani

 Adrian Năstase Facebook 

Cine muncește toată ziua nu devine bogat: Lecția lui Rockefeller pentru libertatea ta

O frază atribuită lui John D. Rockefeller, titan financiar, zguduie temeliile gândirii comune:

"Cine muncește toată ziua nu are timp să câștige bani."

Pare absurd, dar ascunde un adevăr dur: milioane de oameni se consumă muncind 10, 12 sau 14 ore pe zi, urmând ordine și îndeplinind sarcini repetitive, revenind acasă epuizați, fără să construiască vreodată avere.

Problema? Îți petreci zilele câștigându-ți existența, dar nu construind libertate. A câștiga bani cu adevărat nu înseamnă să transpiri mai mult, ci să folosești mintea: să dezvolți competențe, să creezi active (imobile, afaceri, investiții) și să generezi venit pasiv. Studii Harvard Business Review confirmă că cei care diversifică și investesc depășesc pe cei care depind doar de salariu.

Cine muncește fără oprire nu are timp să planifice, să-și înmulțească câștigurile sau să iasă din ciclul „muncește, câștigă, cheltuiește”. Munca grea te formează, dar munca cu viziune te eliberează!

Cum să schimbi asta?

Dedică timp gândirii: analizează-ți finanțele, învață să investești (chiar și cu puțin), dobândește abilități valoroase.

Nu ești condamnat la o viață de trudă – construiește ceva mai mare decât tine.

Reflectează: supraviețuiești doar sau îți proiectezi viața pe care o visezi?

Libertatea ta nu așteaptă – folosește-ți mintea și cucerește destinul pe care îl meriți!

#Motivație #LibertateFinanciară #Rockefeller #DezvoltarePersonală #Inspirație

Brașov. Piața Sfatului 2025🎄🎄❄️

 

Ștefan Bănică Junior - O, brad frumos

 

DEVA - Casa de Cultură 🎄🎄❄️

 2025 

Filmul Anului 2025 - Cravata Galbenă

 

Maica Siluana Vlad - #Arsenie Boca

 

Omule, nu te mai amăgi! Împărăția lui Dumnezeu nu se câștigă cu jumătăți de măsură, nici cu vorbe moi, nici cu o credință de duminică. Lenea ta te va osândi mai sigur decât păcatele strigătoare, pentru că lenea omoară voința de a te ridica. Ai ajuns să trăiești fără rușine, fără frică, fără cutremur. Te-ai obișnuit cu păcatul ca și cu aerul stricat dintr-o cameră închisă: nu-l mai simți, dar te sufocă.

Te spovedești, dar nu te lași. Plângi o clipă, dar revii cu plăcere la mizerie. Vrei iertare fără schimbare și pace fără război cu tine însuți. Asta nu este pocăință, ci batjocură. Dumnezeu nu Se lasă înșelat de lacrimi seci și de promisiuni mincinoase. El vede dacă ai tăiat păcatul sau doar l-ai ascuns sub haină.

Lenea ta e o boală a sufletului: nu te rogi, că e greu; nu postești, că te slăbește; nu te înfrânezi, că „așa sunt vremurile”. Minciuni! Așa sunt patimile tale. Vremurile nu păcătuiesc, omul păcătuiește. Și apoi dai vina pe lume, pe alții, pe neam, pe sistem, pe oricine, numai să nu te vezi pe tine vinovat.

Mârșăviile pe care le faci cu gândul, cu privirea, cu trupul le-ai normalizat. Grosolănia a ajuns curaj, obrăznicia – sinceritate, iar nerușinarea – libertate. Ai inversat valorile și te miri că se întunecă cerul peste tine. Când omul nu mai știe să se rușineze, Dumnezeu îl lasă în voia minții lui stricate. Și aceasta este cea mai grea pedeapsă.

Nu te mai juca cu timpul! Fiecare zi trăită în nepocăință adună foc. Nu știi când se va cere sufletul tău și nu vei avea ce arăta decât scuze. Îngerul nu va primi explicații, ci roade. Ce-ai lucrat cu patimile tale? Ce-ai făcut cu harul primit?

Cărarea Împărăției este strâmtă, pentru că taie în carne vie. Acolo se leapădă omul de sine, nu de alții. Acolo se zdrobește voia proprie, nu porunca lui Dumnezeu. Cine nu vrea să sufere puțin aici, va suferi veșnic dincolo. Cine nu-și răstignește patimile acum, va fi răstignit de ele mai târziu.

Ridică-te! Rupe lanțurile! Taie fără milă păcatul care te trage în iad, chiar dacă te doare, chiar dacă pierzi, chiar dacă rămâi singur. Mai bine singur cu Dumnezeu decât mulțime în minciună. Pocăința nu mângâie la început, ci arde. Dar după foc vine lumina.

Nu mâine. Nu „când voi avea timp”. Acum. Căci vremea se scurtează, conștiințele se împietresc, iar Judecata nu negociază. Dumnezeu este iubire, dar nu este naiv. Este milostiv, dar nu complice. Cine nu se întoarce de bunăvoie, va fi oprit cu forța adevărului.

Trezirea doare. Dar adormirea ucide. 📿🔥🙏

#ArsenieBoca

Ceaușescu a căzut, dar sistemul a supraviețuit

 Daniel Popescu Facebook 👉

🇷🇴 România a avut cea mai sângeroasă revoluție anticomunistă dintre toate țările UE din fostul bloc comunist/sovietic.

Am plătit libertatea cu sânge. La Timișoara, la București, pe străzi pline de civili nevinovați, împușcați pentru că au îndrăznit să spună „ajunge”.

Și totuși, dintre toate revoluțiile, a noastră a rămas cea mai incompletă.

Ceaușescu a căzut, dar sistemul a supraviețuit.

Eșaloanele 2 și 3 ale securității au preluat puterea, au schimbat costumele, nu reflexele. Au pus mâna pe instituții, pe funcții, pe destinele românilor care au luptat pentru libertate.

România a fost condusă mai departe de frică, impostură și hoție.

Au trecut 36 de ani de atunci. Tinerii care au luptat la revolutie sunt acum bărbați de vârstă mjlocie, alții bătrâni. Probabil că mulți dintre cei decenți simt că revoluția nu s-a încheiat.

Cei mai mulți dintre cei buni au plecat peste hotare. Milioane. Și-au construit o viață pe care nu o puteau avea în România. 

Restul au rezistat sau s-au resemnat. Iar statul a rămas captiv acelorași rețele de securiști, mici dictatori, analfabeți funcționali și mafii.

Privim Europa Centrală și de Est și vedem adevărul crud: România este mult în urma țărilor care și-au terminat revoluțiile. A noastră încă se duce. 

Dacă nu finalizăm acum Revoluția începută în 1989, nu o vom mai finaliza niciodată.

Generațiile Y, Z și Alpha au o datorie istorică: să taie răul de la rădăcină și să ducă România, definitiv, în Europa civilizației. 

--------------------------

🇬🇧 Romania had the bloodiest anti‑communist revolution in the entire former communist and Soviet bloc.

We paid for our freedom with blood. In Timișoara. In Bucharest. On streets filled with innocent civilians, shot simply because they dared to say “enough”.

And yet, of all those revolutions, ours remained the most unfinished.

Ceaușescu fell, but the system survived.

The second and third ranks of the people from within the system took over. They changed their suits, not their instincts. They took control of institutions, positions, and the lives of those who had fought for freedom.

Romania continued to be ruled by fear, fraud and theft.

36 years have passed since then. The young people who fought in the Revolution are now middle-aged men, some already old.

And most of those who were decent probably feel the same: the Revolution never truly ended.

Most of the hardworking Romanians left the country. Millions. They built lives abroad that they could not build in Romania.

Those who stayed endured or gave up. And most of the Romanian state remained trapped in the same networks of former secret police, crime lords, functional illiterates and organised crime. 

We look at Central and Eastern Europe and see the hard truth: Romania is far behind the countries that finished their revolutions. Ours is still being fought.

If we do not finish the Revolution that began in 1989 now, we never will.

Generations Y, Z and Alpha have a historic duty: to cut the rot at its roots and finally bring Romania fully into civilised Europe.

Photo credit: Reuters / Wikimedia Commons / Denoel Paris – “1989 Libertate Roumanie”

Măcelul din centrul Bucureștiului va continua până în jurul orei 3.00 dimineața

 

LECȚIA DE ISTORIE prezentată de profesorul Viorel Guțu - 21 decembrie: Mitingul din Piața Palatului, inițiat de Ceaușescu în decembrie 1989.

La data de 21 decembrie 1989, Nicolae Ceauşescu a convocat la Bucureşti un mare miting, în sprijinul poziţiei sale față de evenimentele de la Timişoara. Aflat în balconul C.C. al P.C.R., Nicolae Ceauşescu a început să le vorbească oamenilor adunaţi în Piaţa Palatului, iar la un moment dat în timpul discursului, din mulţime s-a auzit un zgomot puternic, apoi huiduieli și ţipete, iar transmisiunea de televiziune a fost întreruptă. A fost reluată pentru scurtă vreme, timp în care românii au putut vedea cum soţii Ceauşescu încercau cu disperare să tempereze mulţimea. Mitingul a devenit imediat unul anticomunist, iar mulţimea strânsă în piață a rupt cordoanele forţelor de ordine şi a început să strige împotriva lui Ceauşescu. Cuprins de panică, Ceaușescu se retrage în clădirea Comitetului Central și cere mobilizarea forţelor armate pentru lichidarea manifestaţiilor de la București și din țară. Pe parcursul zilei însă, tot mai mulţi oameni ies în stradă și încep să manifesteze împotriva regimului, iar seara în Piaţa Romană și la Sala Dalles, forţele de ordine operează arestări și trag în manifestanţi, înregistrându-se primii morți și răniți în București. În fața acestei situații, sute de persoane se vor regrupa la Universitate și vor ridica baricade, care în cursul nopţii au fost sparte cu tancurile și TAB-urile armatei. În cursul nopții de 21 decembrie, în centrul Bucureștiului sunt detaşaţi soldaţi ai Unităţii Speciale de Lupta Antiteroristă și ofiţeri de Securitate îmbrăcaţi în haine civile, care încep să tragă asupra manifestanților de pe clădiri sau străzile laterale, înregistrându-se astfel numeroși morți și răniți. Măcelul din centrul Bucureștiului va continua până în jurul orei 3.00 dimineața, când manifestanţii vor fi împrăştiaţi ori arestaţi de forțele de represiune fidele lui Ceaușescu și regimului său.

Cinema Zarand Brad - Cravata Galbenă

 

𝐂𝐫𝐚𝐯𝐚𝐭𝐚 𝐠𝐚𝐥𝐛𝐞𝐧𝐚̆ – filmul care ne amintește că drumul spre lumină trece prin curaj, iubire și adevăr. 🌕

O călătorie prin peste șapte decenii de pasiune, dor și măreție.

Filmul rulează la Cinema Zarand BRAD în 19 decembrie (ora 17:00) și 20-21 decembrie (ora 16:30).

Istorie la culcare - AVRAM IANCU

 

La sfârșitul vieții sale, Avram Iancu nu mai era eroul din Munții Apuseni, tribunul care ridicase moții împotriva imperiului și devenise simbolul luptei românilor pentru drepturi. Era un om obosit, rătăcitor, aproape uitat, purtând în el o înfrângere pe care nu o scria nicio cronică oficială.

După 1849, lumea pentru care luptase se destrămase. Revoluția fusese înfrântă, promisiunile făcute românilor din Transilvania nu fuseseră respectate, iar Imperiul Habsburgic, pe care îl sprijinise împotriva nobilimii maghiare, nu îi oferise nimic în schimb. Autonomia sperată nu venise. Drepturile promise rămăseseră pe hârtie. Pentru Avram Iancu, trădarea nu a fost un moment, ci un proces lent.

În anii care au urmat, starea lui psihică s-a degradat vizibil. A fost marginalizat, supravegheat, ținut departe de orice rol public. Omul care mobilizase zeci de mii de oameni devenise incomod pentru autorități. Nu putea fi executat, pentru că era prea cunoscut. Nu putea fi folosit, pentru că nu mai credea în nimeni.

Ultimii ani i-a petrecut rătăcind prin satele Apusenilor, purtând haine simple, cu fluierul la brâu. Dormea pe unde apuca, la cunoscuți sau în șuri. Vorbea puțin, evita autoritățile, trăia din amintiri și din respectul tăcut al oamenilor simpli, care încă îl recunoșteau. Pentru ei, era „Crăișorul Munților”. Pentru stat, era o problemă care trebuia ignorată.

În 1872, starea lui era deja gravă. Trupul îi era slăbit, mintea obosită, iar singurătatea devenise definitivă. Nu mai avea familie apropiată, nu mai avea sprijin politic, nu mai avea un scop. Idealul pentru care luptase murise înaintea lui.

Pe 10 septembrie 1872, Avram Iancu a fost găsit mort pe prispa unei brutării din Baia de Criș. Avea 48 de ani. Nu a murit pe câmpul de luptă, nu a murit ca lider politic, ci ca un om singur, epuizat, într-o lume care nu mai avea nevoie de el.

Vestea morții sale a provocat un val de emoție. Zeci de mii de oameni au venit la înmormântare, într-o tăcere grea. A fost, poate, singurul moment în care Avram Iancu a fost din nou recunoscut pe măsura sacrificiului său. Dar recunoașterea a venit prea târziu.

Ultimele zile ale lui Avram Iancu nu sunt o poveste despre nebunie, așa cum s-a spus adesea, ci despre dezamăgire profundă. Despre un om care a crezut într-o promisiune istorică și a fost lăsat singur după ce lupta s-a încheiat.

Istoria l-a păstrat ca erou.

Viața l-a lăsat să moară ca un rătăcitor.

Iar între aceste două realități se află una dintre cele mai dureroase tăceri ale trecutului românesc.

Sfântul Spiridon - 12 Decembrie

 

Sfântul Spiridon de multe ori iese din biserica din Corfu, unde sunt moaștele lui, și cutreieră marea și pământul pentru a face bine și a le ajuta celor care îl cheamă în rugăciune                                                

Spun bătrânii din Corfu că există nopți în care liniștea bisericii nu este liniște, ci lucrare sfântă. În vreme ce lumânările ard încet, iar credincioșii dorm în casele lor, Sfântul Spiridon iese din raclă, îmbrăcat ca un păstor blând, cu fesul său țuguiat și pas grăbit, ca un om care și-a amintit că cineva îl așteaptă.

Ușa bisericii „Sfântul Spiridon” se deschide fără zgomot, iar sfântul pășește în lume fără să fie văzut de ochi omenești. Uneori trece printre livezile de măslini, alteori pe țărmul mării, uneori pe străzile înguste ale insulei, ca un prieten vechi care nu vrea să fie recunoscut, ci doar să ajute.

Se spune că atunci când marea se învolbură și pescarii nu se mai întorc, pașii lui se aud pe țărm, ca și cum ar chema valurile la ascultare. Când foametea amenință insula, din pridvorul bisericii se aud pași grei, iar în dimineața următoare, corăbiile încărcate cu hrană apar în port, fără ca nimeni să știe cine le-a trimis. Când boala cuprinde casele săracilor, papucii Sfântului, păstrați lângă racla sa, se găsesc tociți, ca și cum ar fi străbătut drumuri lungi în noapte.

De aceea, localnicii nu se miră, dar nici nu îndrăznesc să cerceteze taina. Ei știu doar atât: Sfântul Spiridon nu a încetat să fie păstor, chiar dacă turma sa este acum lumea întreagă.

„Nu te teme!”, parcă spune el tuturor celor care îl cheamă. „Dumnezeu nu doarme și nici sfinții Lui nu stau în loc.”

Iar când se întoarce la locul său, înainte ca zorii să atingă geamurile bisericii, papucii lui sunt iarăși obosiți, iar oamenii își dau seama că în acea noapte, undeva, cineva a primit ajutor: un copil s-a vindecat, o familie a avut pâine, o corabie a ajuns în port, un necăjit a simțit o mângâiere.

Așa umblă Sfântul Spiridon prin lume. Nu cu vorbe, ci cu fapte. Nu cu glas, ci cu minuni.

Și cine îl strigă cu inimă curată, nu rămâne singur niciodată.

Sfinte Spiridon, mergi cu noi în toate drumurile vieții.

Castelul Corvinilor/Huniazilor