"Perfecțiunea nu e o notă. E o viață întreagă de muncă pentru câteva secunde fără greșeală"

 

Montreal, vara anului 1976.

Juriul ridică tăblițele de scor. Pe panoul electronic apare 1.00. Publicul murmură confuz.

Dar greșeala era în aparat: sistemul nu fusese programat să afișeze „zece perfect”.

Nadia Comăneci, o fată de doar 14 ani din Onești, tocmai obținuse primul 10 perfect din istoria gimnasticii mondiale.

Antrenată de Béla și Marta Károlyi, Nadia lucrase ani la rând într-o disciplină aproape militară.

În acea zi, la paralele inegale, mișcările ei au fost exacte, fără ezitare, fără greșeală.

Arbitrii au privit uimiți, un moment de tăcere absolută, apoi sala a izbucnit în aplauze.

În zilele următoare, Nadia a mai obținut încă șase note de 10 și cinci medalii olimpice de aur.

Ziarele vremii scriau: „A apărut o stea care nu greșește”.

Panourile din Montreal au fost ulterior reproiectate pentru a putea afișa numărul complet: 10.00.

După Olimpiadă, Nadia a devenit simbolul unei generații.

În România, a fost primită cu onoruri naționale, iar în lume a devenit imaginea profesionalismului și a perfecțiunii sportive.

A inspirat mii de tinere gimnaste și a schimbat modul în care se nota gimnastica pentru totdeauna.

În Montreal există o statuie în cinstea ei, iar în Onești, orașul natal, o sală poartă numele „Nadia Comăneci”.

„Perfecțiunea nu e o notă. E o viață întreagă de muncă pentru câteva secunde fără greșeală.” - Nadia Comăneci.