.... trăim niște vremuri cum poate nici nu ne-am fi închipuit cu câțiva ani în urmă. Avem telefoane care ne răspund la întrebări, programe care scriu, desenează, vorbesc și fac în câteva clipe lucruri pentru care altădată munceam zile întregi. Inteligența artificială înaintează cu o viteză uimitoare. Și nu trebuie să ne speriem de orice lucru nou, că Dumnezeu i-a dat omului minte să cerceteze, să învețe și să descopere. Dar trebuie să avem discernământ. Că una este să folosim o unealtă ca să facem un lucru bun și alta este să lăsăm unealta să hotărască în locul conștiinței noastre.
Astăzi putem vedea imagini care par adevărate, putem auzi glasuri care imită oameni și putem citi lucruri inventate, prezentate de parcă s-ar fi întâmplat. Și câți nu se grăbesc să creadă, să judece și să răspândească mai departe! Ei, stați puțin, dragilor... înainte să apăsăm pe un buton, să ne întrebăm dacă ceea ce trimitem este adevărat și dacă nu cumva facem rău unui om. Tehnologia ne poate ajuta să aflăm multe, dar nu ne poate înlocui responsabilitatea pentru ceea ce facem.
Și mai este ceva. Putem avea o mie de răspunsuri într-un telefon, dar dacă nu mai avem răbdare să ascultăm un om care suferă, ce am câștigat? Putem construi mașini tot mai inteligente, dar niciuna nu poate iubi în locul nostru, nu se poate pocăi în locul nostru și nu poate face milostenie cu inima noastră.
Să folosim, așadar, lucrurile acestea cu măsură și cu rost. Să nu devenim robi ai lor. Să păstrăm rugăciunea, judecata limpede și legătura vie dintre oameni. Că la sfârșitul vieții nu ne va întreba Dumnezeu câte informații am adunat, ci cum am folosit darurile primite și cât bine am făcut cu ele. Să ne lumineze Domnul mintea, dragilor, dar mai ales să ne păzească inima.